Controverse legate de articolul 12 al Legii nr. 50/1991
Curtea Constituțională a fost sesizată cu o excepție de neconstituționalitate raportată la prevederile articolului 12, aliniatele (1) și (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Textul legal a fost modificat de-a lungul timpului, inclusiv în 2020, când legiuitorul a limitat dreptul de a solicita anularea unei autorizații de construire sau desființare doar în favoarea prefectului.
Acest lucru a fost considerat a fi în contradicție cu prevederile articolului 52 din Constituție.
Decizia Curții Constituționale nr. 643/2024 a soluționat o excepție de neconstituționalitate raportată la prevederile art.12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Pe scurt, textul de lege vizat permite doar prefectului să solicite în instanță anularea unei autorizații de construire sau desființare.
Textul legal, în forma inițială din 2001 permitea oricărei persoane care avea dreptul conform contenciosului administrativ să solicite în instanță anularea unei autorizații de construire / demolare.
În mod paradoxal, în 2020, legiuitorul a simțit nevoia imperioasă să limiteze acest drept, doar în favoarea prefectului, fără a exista niciun fel de explicație în actul normativ (Legea nr. 7/2020) pentru motivul care a stat în spatele unei astfel de drastice limitări.
Trebuie remarcat faptul că în ultimii 20 de ani Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii a suferit modificări în fiecare an, cu excepția lui 2010, fiind un standard de instabilitate legislativă.
În martie 2022, Curtea de Apel București a ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate a noului text al art. 12 din Legea nr. 50/1991 și a sesizat Curtea Constituțională.
Prin Decizia nr. 634/2024, publicată în 17 Ianuarie 2025, Curtea Constituțională a constatat flagranta și evidenta încălcare a prevederilor art. 52 din Constituție, motiv pentru care declară, cu unanimitate, neconstituționalitatea art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 50/1991.
Argumentul Curții e rezumat în propriile sale cuvinte astfel:
44. [...] Prin urmare, în privinţa actelor administrative constând în autorizaţiile de construire şi de desfiinţare a lucrărilor de construcţii, al căror regim juridic este stabilit printr-o lege distinctă, cu caracter special faţă de Legea nr. 554/2004, persoanele vătămate sunt lipsite în mod absolut de posibilitatea atacării lor în justiţie, prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, în redactarea în prezent în vigoare, fiind astfel contrare prevederilor art. 52 alin. (1) raportat la art. 21 alin. (1) din Constituţie.
45. Examinând dinamica legislativă a prevederilor art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 din perspectiva aspectelor de neconstituţionalitate mai sus relevate, Curtea constată că soluţia legislativă care corespunde exigenţelor consacrate de art. 21 alin. (1), art. 52 alin. (1) şi art. 123 alin. (5) teza finală din Legea fundamentală este cea care trebuie să permită introducerea acţiunii în anulare împotriva unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare atât oricărei persoane vătămate, în condiţiile legii contenciosului administrativ, cât şi, distinct, prefectului, însă doar acest din urmă titular beneficiază, direct în virtutea Constituţiei, de efectul suspensiv de drept al actului administrativ atacat, concomitent cu formularea acţiunii în anulare, fără a fi obligat să adreseze instanţei de judecată o cerere distinctă în acest sens.
Interesant este că, în toată această, perioadă instanțele au înregistrat și soluționat dosare ce au avut ca obiect anularea autorizațiilor de construire, acțiuni fundamentate pe Legea Contenciosului Administrativ, cu ignorarea limitării impuse în mod aberant, neconstituțional, de art. 12 din Legea nr. 50/1991, așa cum fusese modificat prin Legea nr. 7/2020.
În practică, forma din 2020 a art. 12 ar fi putut fi invocată pe calea unei excepții invocate în fața instanței, fiind astfel evidentă intenția redactorului Legii nr. 7/2020 de a proteja pe această cale diferite interese în litigiu.
Decizia Curții Constituționale, deși pare a îndrepta o mare nedreptate, nu face decât să sublinieze slăbiciunea procesului legislativ.
În practica de zi cu zi, decizia nu va produce mari efecte, deoarece limitarea deja era depășită prin folosirea prevederilor legii contenciosului administrativ în detrimentul legii speciale.
Argumentarea pusă la dispoziție de Curtea Constituțională nu este una nouă pentru sistemul juridic, argumentele la care face apel sunt vechi și frecvent uzitate, însă rămâne de lămurit de ce legiuitorul nu era familiar cu acestea și cum un legiuitor nefamiliar cu principiile de bază ale dreptului va putea da curs modificărilor legislative ce trebuie să decurgă din decizia de neconstituționalitate.
De asemenea, de interes este și în cât timp legiuitorul va proceda la remedierea textului legal și la eventuala lui armonizare în raport de legea contenciosului administrativ.
Societatea noastră oferă asistență și reprezentare în orice tip de problemă legată de încheierea și derularea contractelor.